Război de durată și incertitudine persistentă

Introducere

Directiva privind protecția temporară (RTB) pentru persoanele strămutate din Ucraina în UE a fost recent prelungită din nou, până la 4 martie 2027. Această prelungire reflectă realitatea recunoscută potrivit căreia o revenire pe scară largă nu face, pentru moment, parte din opțiunile disponibile. Totuși, în spatele acestei prelungiri formale se află o misiune juridică și socială complexă: cum asigurăm în Țările de Jos și în Europa o protecție adecvată și durabilă pentru persoanele strămutate din Ucraina într-o situație de incertitudine îndelungată și de război?

Recentul raport Clingendael Război continuu, incertitudine persistentă (iunie 2025) oferă o analiză detaliată a factorilor care influențează posibilitățile de reintegrare/întoarcere. Acest articol prezintă punctele-cheie din raportul respectiv, reflectează asupra implicațiilor pentru practica olandeză și explorează întrebările juridice privind tranziția către statuturi alternative.

Prelungirea Directivei privind Protecția Temporară

UE a prelungit din nou aplicarea RTB pentru persoanele strămutate din Ucraina cu un an. Prin aceasta, legiuitorul european recunoaște implicit că o întoarcere durabilă în Ucraina nu este realistă pentru majoritatea persoanelor strămutate atât timp cât războiul continuă. Prelungirea este însoțită de discuții la nivelul UE privind o strategie mai amplă pe termen lung, în care statuturile de ședere alternative și întoarcerea etapizată joacă un rol.

În Țările de Jos, această prelungire confirmă obligația continuă de a asigura primirea, cazarea și integrarea. Totuși, prelungirea ridică și întrebări juridice cu privire la trecerea de la protecția temporară la forme mai permanente de ședere. Comisia Europeană îndeamnă statele membre să facă disponibile statuturi alternative, pentru a preveni ca sistemele naționale de azil să fie supuse în continuare unei presiuni.

Factori care împiedică revenirea

Raportul Clingendael prezintă patru factori principali care influențează posibilitățile și intențiile de revenire:

Durata conflictului: Războiul pare să se perpetueze într-un impas sau într-un conflict de lungă durată de intensitate redusă. Nu au avut loc descoperiri diplomatice, iar negocierile noi nu au obținut rezultate semnificative. Atâta timp cât conflictul continuă, pentru mulți întoarcerea rămâne nesigură sau neatractivă.
Intensitatea luptelor: Conflictul s-a intensificat din nou în ultimele luni, cu bombardamente puternice și atacuri cu drone. Acest lucru crește riscul pentru civili, distruge infrastructura și reduce perspectivele umanitare în multe părți ale Ucrainei.
Zona ocupată sau eliberată: Frontul este relativ stabil, însă Rusia câștigă constant teren în est și nord. Zonele eliberate sunt adesea grav afectate. Posibilitatea de a reveni în siguranță în zonele ocupate sau recent eliberate rămâne incertă.
Situația economică și reconstrucția: Ucraina se confruntă cu o scădere a creșterii economice, o inflație ridicată și o reconstrucție fragilă. Deși șomajul scade și sprijinul extern acoperă deficitul bugetar, redresarea economică rămâne fragilă și vulnerabilă la escaladarea militară.

Acești factori subliniază faptul că o întoarcere la scară largă nu este realizabilă în viitorul apropiat, nici măcar în cazul unui armistițiu. Mai mult, există un risc real ca grupurile vulnerabile să ajungă în sărăcie sau pericol în cazul întoarcerii.

Migrația ulterioară și statuturi alternative

Raportul subliniază că mulți refugiați ucraineni, după o ședere de mai mulți ani în Țările de Jos și în alte state membre UE, aspiră la un statut mai permanent. Există indicii ale unei cereri în creștere pentru statuturi alternative, cum ar fi permisele de ședere obișnuite bazate pe muncă sau reîntregirea familiei, ori cereri de azil pentru persoanele cu un profil de risc individual.

Comisia Europeană încurajează statele membre să faciliteze tranziția către statuturi alternative, printre altele pentru a ușura presiunea asupra sistemului de azil. În același timp, raportul Clingendael semnalează riscul ca grupurile vulnerabile, care nu pot obține independența economică, să rămână fără sprijin între instituții.

În contextul olandez, acest lucru înseamnă că municipalitățile, IND și alte autorități implicate trebuie să fie pregătite pentru o posibilă trecere de la protecția temporară colectivă la proceduri individuale. Asistența juridică, informarea și abordarea personalizată devin astfel cruciale.

De obligația juridică de protecție

Prelungirea RTB confirmă obligația Țărilor de Jos de a asigura un nivel adecvat de protecție. Totuși, având în vedere perspectiva unei șederi prelungite, se pune întrebarea cum este aceasta integrată în politici și legislație.

Facilitățile de primire, cazare și participare actuale au fost concepute inițial pentru asistență de urgență temporară. Practica arată însă că mulți persoane strămutate din Ucraina lucrează, se integrează și își trimit copiii la școală. Raportul Clingendael subliniază că acest lucru are consecințe nu doar practice, ci și juridice: primirea pe termen lung creează așteptări și drepturi/situații juridice.

Mai mult, protecția oferită de dreptul UE necesită o anumită continuitate și durabilitate. Articolul 18 din Carta drepturilor fundamentale a UE și CEDO protejează dreptul la azil și principiul nereturnării (non-refoulement). O întoarcere forțată într-o Ucraină instabilă, nesigură sau inospitalieră din punct de vedere social ar fi în contradicție cu aceste obligații.

Concluzie și recomandări

Prelungirea Directivei privind Protecția Temporară până în 2027 oferă timp și spațiu Țărilor de Jos și altor state membre pentru a dezvolta o strategie de tranziție bine gândită. Punctele importante de atenție sunt:

Elaborarea unui parcurs transparent și accesibil către statuturi alternative.
Prevenirea situației în care grupurile vulnerabile sunt lăsate în urmă în timpul tranziției de la protecția temporară la procedurile obișnuite.
Garantarea unui nivel adecvat de protecție care să respecte obligațiile europene și internaționale.
Investiția în integrare, educație lingvistică și accesul pe piața muncii pentru a facilita stabilirea durabilă.

Țările de Jos se confruntă cu provocarea de a nu vedea protecția temporară doar ca pe o prelungire a regimului de urgență, ci ca pe o misiune de protecție durabilă într-un context de incertitudine continuă.

Literatură și menționarea surselor