La începutul lunii iulie 2025, parlamentul olandez a adoptat legi descrise de mulți ca fiind cele mai stricte din istoria țării în domeniul acordării azilului. Scopul acestor schimbări ample este reducerea numărului de persoane care solicită azil în Țările de Jos și îngreunarea condițiilor de ședere pentru acestea. Noul proiect de lege a stârnit deja controverse, atât la nivel național, cât și internațional, și schimbă modul în care țara se raportează la persoanele care fug din calea războiului, a dezastrelor și a persecuțiilor.
Criza politică ce a dus la noile legi
Aceste legi nu au apărut din senin. Ele sunt rezultatul unei crize politice: în iunie 2025, coaliția de guvernare din Țările de Jos s-a prăbușit. Guvernul, aflat la putere din 2023, era format din Partidul pentru Libertate (PVV) de extremă-dreapta al lui Geert Wilders și din partidele VVD, NSC și BBB. În pofida intenției comune de a limita migrația, luptele interne și divergențele de opinie, în special cu privire la ritmul reformelor, au dus la retragerea PVV din guvern și la căderea ulterioară a acestuia. Partidele rămase s-au grăbit să adopte legile înainte de pauza parlamentară, conștiente că alegerile planificate pentru octombrie ar putea schimba drastic peisajul politic al țării.
Un sistem cu două statuturi pentru solicitanții de azil
Una dintre cele mai importante modificări este introducerea unui sistem cu dublu statut pentru acordarea azilului. Noua lege împarte refugiații în două grupuri. Persoanele care se confruntă cu amenințări directe și personale din motive religioase, politice sau de altă natură se încadrează în categoria mai bine protejată, „statutul A”. Cei care își părăsesc țara din cauza unor circumstanțe generale, precum războiul sau dezastrele naturale, primesc un „statut B”. Această a doua categorie va avea drepturi mai restrânse și este considerată ca având o ședere temporară. Pentru aceștia sunt prevăzute proceduri de întoarcere accelerate și există mai puține posibilități de ședere permanentă. Scopul reformei este să se acorde prioritate celor considerați refugiați „reali”, deși criticii subliniază că, în practică, delimitarea este adesea extrem de dificil de realizat.
Reguli mai stricte și mai puține garanții
O a doua lege importantă, numită „Legea de urgență privind azilul” (Noodwet Asiel), înăsprește și mai mult sistemul. Aceasta elimină posibilitatea ca refugiații să obțină un permis de ședere permanentă și scurtează durata permisului de ședere temporară de la cinci la trei ani. În plus, acordarea de noi permise de azil este suspendată integral, ceea ce, potrivit juriștilor, poate fi contrar legislației UE. De asemenea, regulile privind reîntregirea familiei sunt limitate considerabil: copiii adulți și partenerii neînregistrați nu se mai pot muta automat la membrii familiei lor din Țările de Jos, ceea ce va conduce la separarea timp de ani a multor familii.
Una dintre cele mai controversate prevederi ale reformei este un amendament depus în ultimul moment de PVV. Aceasta incriminează ajutorarea persoanelor fără un statut legal de ședere. Chiar și acțiuni simple, cum ar fi oferirea de hrană, adăpost sau o ceașcă de cafea, pot fi considerate infracțiuni. Această idee a stârnit indignare în rândul altor partide, inclusiv CDA și NSC, care au numit-o „inumană”. Ministrul Justiției, David van Weel, a amânat intrarea în vigoare a acestei prevederi până când Consiliul de Stat – cel mai înalt organism consultativ legislativ al țării – va finaliza examinarea juridică a acesteia.
Răspunsul orașelor și al societății civile
Noile legi nu au provocat nemulțumiri doar în rândul politicienilor. Autoritățile locale și organizațiile care sprijină refugiații avertizează cu privire la consecințe grave. Municipalitățile se tem că vor fi nevoite să aplice standarde care încalcă drepturile fundamentale ale omului. VluchtelingenWerk Nederland a declarat că reformele vor dăuna atât refugiaților, cât și societății olandeze. UNICEF și alte organizații pentru drepturile copilului au avertizat că noile reguli vor avea în special consecințe negative asupra copiilor care se află în plasament sau care au fost separați de părinții lor.
Riscuri juridice
Reformele s-ar putea lovi de obstacole serioase și la nivelul UE. În hotărârea Zimir (cauza C-662/23), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că statele nu pot folosi întârzierile administrative ca scuză pentru a amâna soluționarea cererilor de azil. Această decizie ar putea pune în pericol planul guvernului olandez de a îngheța acordarea de noi permise, iar mulți experți consideră că procesele în instanță sunt inevitabile. Consiliul de Stat a criticat deja noile legi din cauza fundamentării lor slabe și a dificultăților de aplicare, ceea ce ar putea duce la eșecul reformelor.
Ce nu?
Viitorul acestor legi rămâne incert. După recesul de vară, Parlamentul ar putea respinge sau modifica anumite dispoziții din cauza rezistenței în creștere, în special în Camera Întâi (Eerste Kamer). Între timp, alegerile din 29 octombrie 2025 vor fi cel mai important eveniment. Geert Wilders speră să transforme acest lucru într-un referendum privind migrația, deși analiștii consideră că retorica sa dură i-ar putea descuraja pe alegătorii moderați.
Noile reguli au provocat nemulțumiri și dincolo de granițele țării. Germania, de exemplu, a abordat autoritățile olandeze după rapoartele privind controalele ilegale la frontieră efectuate de cetățeni olandezi. Criticii se tem că astfel de acțiuni de justiție proprie s-ar putea răspândi dacă guvernul continuă să folosească o retorică similară.
Concluzie
Este clar că Țările de Jos se află la un punct de cotitură în politica sa de migrație. Deși noile legi sunt menite să demonstreze hotărâre și control, ele ridică îndoieli serioase cu privire la legalitatea, moralitatea și eficacitatea lor pe termen lung. Pe fondul alegerilor viitoare, al provocărilor juridice și al presiunii asupra serviciilor sociale, rămâne întrebarea: va continua țara să urmeze acest drum sau își va revizui abordarea pentru a găsi un echilibru între siguranță și umanitate.
