Legea olandeză privind condițiile de muncă ale lucrătorilor detașați în Uniunea Europeană

Lucrul într-o altă țară implică o serie de aspecte juridice care trebuie luate în considerare. În Țările de Jos, începând cu 1 iunie 2016, este în vigoare „Wet arbeidsvoorwaarden gedetacheerde werknemers in de Europese Unie” (WagwEU). Această lege reglementează drepturile și obligațiile companiilor care trimit temporar angajați în Țările de Jos pentru muncă și este în conformitate cu Directiva 2014/67/UE.

Cui i se aplică legea?

Legea se aplică:

• Lucrători detașați – angajați care prestează temporar muncă în Țările de Jos, dar care sunt oficial angajați într-o altă țară UE.
• Furnizori de servicii – companii care își trimit angajații în Țările de Jos.
• Beneficiari de servicii – companii sau persoane fizice din Țările de Jos pentru care își desfășoară activitatea angajații detașați.

Important: Legea nu se aplică marinarilor care își desfășoară activitatea în marina comercială.

Raportarea și controlul administrativ

Lucrul cu lucrători detașați necesită respectarea standardelor de reglementare. Aspecte importante:

• În Țările de Jos este în vigoare un sistem de notificare, potrivit căruia companiile au obligația să notifice lucrătorii detașați.
• Ministerul Afacerilor Sociale și Ocupării Forței de Muncă este responsabil pentru controlul și administrarea datelor lucrătorilor și ale prestatorilor de servicii.
• Autoritățile pot face schimb de date cu alte state membre ale UE pentru a asigura respectarea legislației muncii.

Capitolul I. Ce date sunt necesare?

Companiile sunt obligate să furnizeze:

• Datele de identificare ale angajaților și ale angajatorilor.
• O descriere a naturii muncii.
• Data de început și data de sfârșit a activităților.
• Informații privind respectarea condițiilor minime de muncă.

Nerespectarea acestor cerințe poate duce la amenzi și restricții pentru angajatori.

Capitolul II. Condițiile de muncă ale lucrătorilor detașați

Articolul 2

1. Următoarele articole se aplică lucrătorilor detașați al căror contract de muncă este guvernat de o altă lege decât cea olandeză:

• cu privire la salariu: articolele 616a-616f și 626 din Cartea 7 a Codului Civil (Burgerlijk Wetboek);
• cu privire la concediul de odihnă și concediul medical: articolele 634-642, 645, 646, 648 și 649 din Cartea a 7-a a Codului civil (Burgerlijk Wetboek);
• cu privire la obligațiile angajatorului: articolele 655 și 658 din Cartea 7 a Codului civil (Burgerlijk Wetboek);
• cu privire la încetarea contractului de muncă: articolele 670, alineatul al doilea, și 681, alineatul întâi, litera c, din Cartea a 7-a a Codului Civil (Burgerlijk Wetboek).

2. În cazul în care perioada de detașare depășește douăsprezece luni, începând cu a treisprezecea lună se aplică lucrătorului detașat toate condițiile legale de muncă și de angajare, cu excepția procedurilor, formalităților și condițiilor privind încheierea și încetarea contractului de muncă, inclusiv clauzele de neconcurență și condițiile de pensie, astfel cum sunt prevăzute la articolul 1 din Legea pensiilor (Pensioenwet) sau la articolul 1, alineatul (1), din Legea privind regimurile obligatorii de pensii profesionale (Wet verplichte beroepspensioenregeling).
3. Termenul de douăsprezece luni menționat la alineatul al doilea se prelungește la optsprezece luni dacă, în ultimele trei luni ale unei perioade de detașare de cel mult douăsprezece luni, detașatorul transmite ministrului o notificare motivată prin care indică faptul că durata preconizată a activităților va fi depășită până la optsprezece luni. Dacă, în urma unei prelungiri ulterioare, perioada de detașare este mai lungă de optsprezece luni, atunci, începând cu a nouăsprezecea lună, se aplică condițiile de muncă și de încadrare menționate la alineatul al doilea.
4. În cazul în care un lucrător detașat este înlocuit de un alt lucrător detașat care prestează aceeași muncă în aceeași locație, durata detașării este determinată de durata totală a perioadelor de detașare ale fiecărui lucrător detașat în parte.

Articolul 3

1. Un lucrător care prestează temporar muncă în afara Țărilor de Jos, într-unul dintre statele membre, are dreptul, indiferent de legea care guvernează contractul de muncă, la beneficiile oferite de legislația acelei țări în conformitate cu Directiva privind detașarea lucrătorilor.
2. Dacă un lucrător intră sub incidența Directivei privind detașarea lucrătorilor, angajatorul trebuie să informeze lucrătorul cu privire la: a. salariul la care are dreptul lucrătorul

în conformitate cu legislația în vigoare a țării gazdă; b. dacă este cazul, toate indemnizațiile aferente detașării și toate măsurile de compensare pentru cheltuielile de transport, cazare și masă; și c. o trimitere la site-ul (site-urile) web oficial(e) național(e) elaborate de țara gazdă în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Directiva privind asigurarea respectării (aplicării) (Handhavingsrichtlijn).

3. Al doilea alineat, a doua teză, se aplică în mod corespunzător articolului 655 alineatul (2) litera a, a treia teză, din Cartea a 7-a a Codului civil (Burgerlijk Wetboek).
4. Al doilea alineat nu se aplică unui marinar care își desfășoară activitatea în temeiul unui contract individual de muncă în industria maritimă, în conformitate cu articolul 739 din Cartea 7 a Codului civil (Burgerlijk Wetboek).
5. Angajatorul nu are dreptul de a prejudicia angajatul pentru faptul că acesta își exercită drepturile conferite prin prezentul articol, pe cale judiciară sau administrativă, acordă asistență în acest sens sau depune o plângere cu privire la acestea.

Articolul 3a

1. Un angajat detașat în cadrul unei prestări transfrontaliere de servicii, în conformitate cu punctul 3 din definiția prestării transfrontaliere de servicii, astfel cum este prevăzut la articolul 1 alineatul (1), și care este trimis de beneficiarul serviciului pentru a efectua temporar o muncă într-un alt stat membru decât statul în care angajatul lucrează în mod obișnuit, este considerat, indiferent dacă este vorba despre prestatorul de servicii sau despre beneficiarul serviciului, ca fiind trimis de acel prestator de servicii în statul membru respectiv.
2. Beneficiarul serviciului informează prestatorul de servicii în timp util și înainte de începerea trimiterii menționate la primul alineat.
3. Primul și al doilea alineat se aplică în mod corespunzător lucrătorilor puși la dispoziție în conformitate cu articolul 1 din Legea privind alocarea forței de muncă prin intermediari (Wet allocatie arbeidskrachten door intermediairs), cu înțelegerea faptului că prin beneficiar al serviciului se înțelege utilizatorul prevăzut la articolul 7a din legea menționată, iar prin furnizor/prestator de servicii se înțelege persoana care pune lucrătorii la dispoziție.

Articolul 3b

Angajatorul nu are dreptul să prejudicieze angajatul pentru faptul că acesta introduce o acțiune judiciară sau administrativă pentru exercitarea drepturilor care i-au fost acordate, prevăzute prin prezenta lege sau prin articolul 2a din Legea privind declararea ca general obligatorii și ca neobligatorii a dispozițiilor acordurilor colective de muncă (Wet op het algemeen verbindend en onverbindend verklaren van bepalingen van collectieve arbeidsovereenkomsten).

Capitolul III. Informații, cooperare administrativă și raportare

Articolul 4

1. Biroul de legătură, menționat la articolul 4 din Directiva privind detașarea, pentru cooperarea administrativă menționată la articolul 5 litera b din Regulamentul IMI, între statele membre în legătură cu controlul respectării condițiilor de muncă și de angajare menționate la articolul 3 din Directiva privind detașarea, intră sub responsabilitatea ministrului nostru. Funcționarii competenți desemnați de ministrul nostru sunt responsabili pentru prelucrarea datelor privind angajații detașați și prestatorii de servicii în cadrul acestei cooperări administrative.
2. Funcționarii competenți desemnați de Ministrul nostru prelucrează datele obținute pentru controlul respectării Legii privind munca străinilor (Wet arbeid vreemdelingen), Legii privind alocarea forței de muncă prin intermediari (Wet allocatie arbeidskrachten door intermediairs), Legii privind salariul minim și indemnizația minimă de concediu (Wet minimumloon en minimumvakantiebijslag), Legii privind condițiile de muncă (Arbeidsomstandighedenwet), Legii privind timpul de lucru (Arbeidstijdenwet), Legii privind declararea ca general obligatorii și neobligatorii a dispozițiilor contractelor colective de muncă (Wet op het algemeen verbindend en onverbindend verklaren van bepalingen van collectieve arbeidsovereenkomsten), precum și a prezentei legi, în scopul cooperării administrative menționate la primul alineat și al asistenței reciproce în asigurarea respectării aplicării menționate în Capitolul IV, și furnizează din proprie inițiativă date autorităților competente din alte state membre.
3. Datele pe care funcționarii competenți desemnați de Ministrul nostru le primesc de la autoritățile competente din alte state membre în legătură cu cooperarea administrativă menționată la primul alineat pot fi prelucrate în continuare de către Ministrul nostru pentru controlul respectării de către prestatorii de servicii a legilor menționate la al doilea alineat.
4. Instituțiile și organele de supraveghere furnizează, la cerere sau din proprie inițiativă, Ministrului nostru toate datele și informațiile necesare pentru exercitarea competențelor sale în legătură cu punerea în aplicare a prezentei legi.
5. Ministrul nostru furnizează datele pe care le prelucrează în temeiul celui de-al doilea și al treilea alineat instituțiilor și organelor de supraveghere care sunt necesare pentru exercitarea competențelor acestora în legătură cu prestarea transfrontalieră de servicii.
6. În scopul cooperării menționate la primul alineat și al asistenței reciproce în asigurarea respectării aplicării menționate în Capitolul IV, Ministrul nostru răspunde cererilor motivate ale autorităților competente din alte state membre de a furniza informații și de a efectua controale, inspecții și investigații cu privire la prestarea transfrontalieră de servicii.
7. Prin hotărâre generală a administrației publice se stabilesc norme cu privire la datele care sunt prelucrate în temeiul prezentului articol, modul în care sunt prelucrate aceste date și termenele pentru furnizarea datelor cu ocazia furnizării menționate la prezentul articol.

Articolul 5

1. Funcționarii competenți desemnați de ministrul nostru sunt responsabili pentru supravegherea respectării dispozițiilor prevăzute prin sau în temeiul prezentei legi.
2. Decizia menționată la primul alineat se publică în Staatscourant.

Articolul 6

1. Prestatorul de servicii furnizează, la cerere, Ministrului nostru și funcționarilor competenți desemnați la articolul 5 toate datele și informațiile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei legi.
2. Primul alineat se aplică lucrătorilor independenți cărora le revine obligația menționată la articolul 8 alineatul (6).
3. În cazul în care acest lucru este necesar în cadrul punerii în aplicare, funcționarii competenți desemnați de Ministrul nostru evaluează, în conformitate cu un algoritm stabilit printr-o măsură administrativă generală:

• exercitarea efectivă a unor activități substanțiale de către întreprindere, menționată la articolul 1 alineatul (1) din Directiva privind detașarea lucrătorilor, în cadrul punerii la dispoziție a lucrătorilor în contextul activităților transnaționale;
• faptul că un lucrător detașat prestează muncă temporară în Țările de Jos.

Articolul 7

Prestatorul de servicii desemnează, pe durata activității transnaționale, o persoană de contact care acționează ca punct de legătură al prestatorului de servicii și care este disponibilă în statul membru în care se prestează munca, pentru transmiterea și primirea de informații referitoare la activitatea transnațională, pentru Ministrul nostru în legătură cu detașarea în Țările de Jos.

Articolul 8

1. Prestatorul de servicii care detașează un lucrător în Țările de Jos este obligat să informeze Ministrul nostru în scris sau pe cale electronică înainte de începerea activităților, menționând:

• identitatea sa;
• identitatea beneficiarului serviciului și a lucrătorului detașat;
• persoana de contact menționată la articolul 7;
• identitatea persoanei fizice sau juridice responsabilă de plata salariului;
• natura și durata probabilă a lucrărilor;
• adresa locului de muncă; și
• contribuția de asigurări sociale aplicabilă.

2. Dacă un prestator de servicii detașează un lucrător în Țările de Jos, acesta furnizează beneficiarului serviciului, înainte de începerea activităților, o copie a notificării menționate la alineatul (2), care conține cel puțin datele privind identitatea sa și identitatea lucrătorului detașat, adresa locului de muncă, precum și natura și durata activităților.
3. Beneficiarul serviciului verifică dacă copia notificării menționate la alineatul (2) conține datele menționate la alineatul (2) și notifică orice erori sau lipsa copiei primite, în scris sau pe cale electronică, către Ministrul nostru, cel târziu în termen de cinci zile lucrătoare de la începerea activităților.
4. Datele prelucrate de Ministerul nostru în temeiul prezentului articol sunt furnizate autorităților și organelor/organismelor de supraveghere, în măsura în care acest lucru este necesar pentru exercitarea competențelor acestora în legătură cu activitatea transnațională.
5. Prin reglementare ministerială pot fi stabilite norme referitoare la modelul notificării, limba, modalitatea de notificare, depunerea documentelor și termenul pentru notificarea menționată la alineatul (1), precum și furnizarea de date în temeiul prezentului articol către autorități și organismele de supraveghere.
6. Obligația menționată la alineatul (1) referitoare la notificarea naturii și duratei probabile a activităților, identitatea persoanei responsabile cu plata salariului și identitatea persoanei care prestează activitățile, precum și obligația menționată la alineatul (2), se aplică persoanelor care desfășoară activități independente ce își desfășoară activitatea în sectoarele sau profesiile desemnate prin hotărâre a Guvernului.
7. Prin ordin administrativ general se determină categoriile de lucrători detașați și prestatori de servicii cărora nu li se aplică prezentul articol sau pentru care au fost stabilite norme suplimentare de notificare în respectivul ordin administrativ general.
8. Activitățile legate de prezentul articol pot fi executate de un organism administrativ independent desemnat de Ministrul nostru. Ministrul nostru poate desemna un procesator pentru prelucrarea datelor în temeiul prezentului articol.

Articolul 9

1. Pe durata perioadei de detașare, prestatorul de servicii este obligat să dețină, la locul de muncă menționat la articolul 8 alineatul (1) litera f, în format scris sau electronic:

• contractul individual de muncă al salariatului detașat;
• fluturașul de salariu (loonstrook) menționat la articolul 626 din Codul civil (Burgerlijk Wetboek);
• declarația prevăzută la articolul 655 din Codul civil; (Burgerlijk Wetboek);
• documente care atestă numărul de ore lucrate de lucrătorul detașat;
• documente care atestă contribuțiile la sistemele de asigurări sociale și care indică identitatea prestatorului de servicii, a beneficiarului serviciilor, a lucrătorului detașat și a persoanei responsabile cu plata remunerației; și
• un document care confirmă cuantumul salariului plătit lucrătorului detașat.

2. Un zzp'er căruia îi revine obligația menționată la articolul 8, alineatul (6), este obligat să dețină la locul de muncă menționat la articolul 8, alineatul (1), litera f) documente care să ateste identitatea sa, identitatea beneficiarului serviciilor și identitatea persoanei responsabile cu plata.
3. Prestatorul de servicii și lucrătorul independent se asigură că documentele menționate la alineatele (1) și (2) sunt furnizate, la cererea funcționarilor competenți menționați la articolul 5, într-un termen rezonabil după încheierea perioadei de detașare sau a perioadei în care au fost desfășurate activitățile.
4. Prin reglementare ministerială pot fi stabilite norme suplimentare cu privire la cerințele pe care trebuie să le îndeplinească documentele menționate la alineatele (1) și (2), locul unde sunt furnizate aceste documente, precum și cu privire la alineatul (3).

Capitolul IIIa. Reguli speciale privind transportul rutier

În acest capitol sunt introduse reguli specifice pentru sectorul transportului rutier. Aceste reguli se referă în principal la definiția unui „conducător auto detașat”, care presupune un lucrător trimis să lucreze ca șofer în sectorul transportului rutier.

Sunt menționate, de asemenea, diverse regulamente și directive ale UE care reglementează diferite aspecte ale sectorului transporturilor:

1. Directiva 92/106/CEE stabilește reguli comune pentru anumite forme de transport combinat de mărfuri între statele membre ale UE.
2. Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 vizează normele comune care trebuie respectate pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier.
3. Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 stabilește norme comune privind accesul la piața internațională a transportului rutier de mărfuri.
4. Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 introduce norme comune privind accesul la piața serviciilor de transport internațional cu autocarul și cu autobuzul.
5. Regulamentul (UE) nr. 165/2014 vizează normele privind utilizarea tahografelor în transportul rutier.
6. Regulamentul (CE) nr. 561/2006 armonizează anumite dispoziții sociale în domeniul transportului rutier.

Articolul 9b

Acest articol definește condițiile în care un șofer este considerat „salariat detașat”. Iată principalele puncte ale acestui articol, explicate într-un limbaj mai accesibil:

1. Un șofer este considerat lucrător detașat dacă: a. Efectuează transport intern (cabotaj) în Țările de Jos, conform specificațiilor din Regulamentele 1072/2009/CE și 1073/2009/CE; b. Efectuează operațiuni de transport nebilaterale, incluzând:

• Transportul de mărfuri în baza unui contract de transport încheiat în afara statului membru în care este stabilit expeditorul, între Țările de Jos și un alt stat membru sau o țară terță;
• Transportul de pasageri în afara statului membru al UE în care este stabilit, între Olanda și un alt stat membru sau o țară terță.

2. Un șofer nu este considerat lucrător detașat dacă:

a. Efectuează operațiuni de transport rutier de mărfuri bilaterale, incluzând:

• Transportul de mărfuri în baza unui contract de transport din țara sa de stabilire către un alt stat membru sau o țară terță;
• Transportul de mărfuri în baza unui contract de transport dintr-un alt stat membru sau o țară terță către țara sa de stabilire;
• Transportul de mărfuri care reprezintă o operațiune bilaterală, plus cel mult o operațiune de încărcare și descărcare în fiecare dintre țările tranzitate, cu condiția ca șoferul să nu încarce și să nu descarce mărfuri în aceeași țară;

b. Efectuează operațiuni bilaterale de transport de persoane, incluzând:

• Transportul de pasageri din țara sa de stabilire către un alt stat membru sau o țară terță;
• Transportul pasagerilor dintr-un alt stat membru sau dintr-o țară terță către statul său de stabilire;

c. Tranzitează Țările de Jos fără a efectua nicio operațiune de încărcare sau descărcare și fără a prelua sau a lăsa pasageri.

Articolul 9c:

Detașarea unui șofer într-o altă țară este considerată finalizată atunci când acesta părăsește Țările de Jos în timpul efectuării unui transport internațional de mărfuri sau persoane. Durata acestei detașări nu se cumulează cu perioadele de detașare anterioare efectuate de același șofer sau de un șofer care l-a înlocuit.

Articolul 9d:

Prin derogare de la dispozițiile articolului 7, întreprinderea care detașează un șofer trebuie să desemneze o persoană de contact. Aceasta poate fi managerul de transport sau o altă persoană din țara în care este stabilită întreprinderea. Această persoană de contact va negocia cu funcționarii desemnați de ministrul nostru și va face schimb de documente sau mesaje cu aceștia.

Articolul 9e:

În cazul în care o întreprindere detașează un șofer în Țările de Jos, aceasta este obligată să furnizeze ministrului o declarație de detașare prin intermediul sistemului IMI înainte de începerea activităților. Acest document trebuie să conțină următoarele informații: a. Identitatea întreprinderii; b. Datele de contact ale persoanei de contact; c. Identitatea, locul de domiciliu și numărul permisului de conducere al șoferului detașat; d. Data începerii contractului individual de muncă cu șoferul detașat și dreptul aplicabil; e. Durata estimată a detașării; f. Numerele de înmatriculare ale vehiculelor; și g. Natura serviciilor de transport care urmează să fie prestate.

Articolul 9f

1. Prin derogare de la articolul 9, prestatorul de servicii care detașează un șofer în Olanda este obligat să se asigure că următoarele documente, atât în format scris, cât și electronic, sunt disponibile și prezentate la cerere în timpul unui control rutier:

• o copie a declarației de detașare vizate la articolul 9e;
• un document care dovedește transportul efectuat în Țările de Jos, cum ar fi o scrisoare de trăsură electronică sau un document conform articolului 8, alineatul (3), din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009;
• datele tahografului, în special codurile statelor membre în care s-a aflat șoferul în timpul transportului rutier internațional sau al cabotajului, în conformitate cu cerințele de înregistrare ale Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Regulamentului (UE) nr. 165/2014.

2. După încheierea perioadei de detașare, operatorul de detașare furnizează, în termen de opt săptămâni de la o solicitare din partea funcționarilor competenți ai Ministerului:

• copii ale documentelor menționate la alineatul (1), literele b și c;
• documentația referitoare la plata șoferului în legătură cu perioada de detașare;
• contractul de muncă cu șoferul sau, după caz, sarcina relevantă în conformitate cu articolul 655 din Cartea 7 a Codului civil (Burgerlijk Wetboek);
• documente care atestă numărul de ore lucrate de șofer;
• dovada plății salariului către șofer.

Articolul 9g

În cazul în care o întreprindere permite unui șofer din sectorul transportului rutier să lucreze în Țările de Jos fără statutul de șofer detașat, aceasta este obligată să se asigure că șoferul are asupra sa următoarele documente și le prezintă la cerere în timpul unui control rutier:

• Dovada transporturilor internaționale relevante, cum ar fi o scrisoare de trăsură electronică sau documentul menționat la articolul 8, alineatul (3), din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009;
• Datele tahografului, inclusiv simbolurile țărilor în care s-a aflat conducătorul auto în timpul transportului rutier internațional de mărfuri sau al operațiunilor de cabotaj, în conformitate cu cerințele de înregistrare prevăzute în Regulamentele (CE) nr. 561/2006 și (UE) nr. 165/2014.

Articolul 9h

În sensul prezentului capitol, dispozițiile articolelor 2, 4, 6, 7, 12 și 14 din prezenta lege, precum și articolele 2a și 10a din Legea privind declararea caracterului obligatoriu și neobligatoriu al dispozițiilor din contractele colective de muncă, dispozițiile respective se aplică persoanei care pune la dispoziție un conducător auto detașat din Regatul Unit pentru prestarea temporară de muncă în Țările de Jos, care include transportul rutier de mărfuri, această persoană fiind considerată prestator de servicii.

Articolul 9i

Întreprinderile de transport stabilite într-o țară terță nu pot beneficia de un tratament mai favorabil decât întreprinderile comparabile stabilite într-un stat membru.

Capitolul IV. Asistența reciprocă în materie de aplicare a legii și sancțiuni administrative

Articolul 10

1. Funcționarii desemnați prin decizia Ministrului nostru sunt competenți pentru asistența reciprocă prevăzută la Capitolul VI din Directiva privind aplicarea legii, precum și pentru asistența reciprocă prevăzută la articolul 1 alineatul (11) din Directiva privind mobilitatea și pentru asistența reciprocă prevăzută la articolul 6 din Anexa 31, partea A, secțiunea 2, în legătură cu articolul

Articolul 463 alineatul (4) din Acordul comercial și de cooperare dintre UE și Regatul Unit.

2. La cererea unei autorități competente, funcționarii desemnați menționați la primul alineat sunt obligați să: a) perceapă o sancțiune administrativă necontestată/definitivă impusă într-un alt stat membru; b) notifice prin comunicare oficială o decizie de impunere a unei sancțiuni administrative emisă într-un alt stat membru.
3. Sancțiunea administrativă menționată la alineatul (2) litera a poate fi recuperată prin ordin de executare silită.
4. Se aplică dispozițiile Titlului 4.4 din Algemene wet bestuursrecht (Legea generală privind dreptul administrativ).
5. Prin reglementare ministerială pot fi stabilite norme privind forma și conținutul cererii menționate la alineatul (2).
6. Prin ordin administrativ general pot fi stabilite norme privind motivele de respingere a unei cereri menționate la alineatul (2).

Articolul 11

Sumele provenite din sancțiunile administrative încasate, menționate la articolul 10, revin statului.

Articolul 12

1. Ministrul nostru poate aplica o sancțiune administrativă pentru încălcările prevăzute la alineatul (2).
2. Se consideră contravenție:

• neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligației de informare de către un prestator de servicii sau un lucrător independent, menționată la articolul 8 alineatul (6), în conformitate cu articolul 6 alineatele (1) sau (2);
• neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a cerințelor administrative și a măsurilor de control, menționate la articolul 8 alineatele (1), (3) sau (6), de către un prestator de servicii, un beneficiar de servicii sau un lucrător independent;
• neîndeplinirea sau îndeplinirea insuficientă a cerințelor administrative, menționate la articolul 9 alineatele (1), (2) sau (3), de către un prestator de servicii sau un lucrător independent;
• neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a cerințelor administrative și a măsurilor de control prevăzute la articolul 9e alineatele (1) sau (2), de către un prestator de servicii;
• neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a cerințelor administrative și a măsurilor de control prevăzute la articolul 9f alineatele (1) și (2) de către un prestator de servicii;
• neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a cerințelor administrative și a măsurilor de control, prevăzute la articolul 9g, de către un prestator de servicii.

3. În cazul în care un prestator de servicii săvârșește o încălcare astfel cum este prevăzută la alineatul (2), litera d sau e, expeditorul, transportatorul, contractantul sau subcontractantul este considerat că a săvârșit aceleași încălcări, dacă acesta a știut ori, având în vedere toate circumstanțele relevante, ar fi trebuit să știe că serviciul de transport pentru care a dat instrucțiuni ar fi fost contrar acestor prevederi.

Articolul 13

1. Indiferent de articolul 5:48, alineatul (2), din Algemene wet bestuursrecht (Legea generală privind dreptul administrativ), raportul cuprinde cel puțin informații cu privire la persoana sau persoanele implicate în săvârșirea contravenției.
2. Raportul este transmis funcționarului desemnat în acest scop, numit de Ministrul nostru.

Articolul 14

1. Funcționarul desemnat în acest scop, aflat în subordinea Ministrului nostru, aplică în numele acestuia sancțiunea administrativă persoanei asupra căreia revin obligațiile care decurg din prezenta lege, în cazul în care neîndeplinirea acestora este calificată drept contravenție.
2. Încălcările stabilite prin prezenta lege se aplică oricărei persoane față de care a fost comisă o încălcare.

Articolul 15

1. Cuantumul maxim al amenzii administrative care poate fi impus pentru o încălcare este cuantumul prevăzut pentru a patra categorie, menționat la articolul 23, alineatul (4), din Wetboek van Strafrecht (Codul penal).
2. Fără a aduce atingere alineatului (1), funcționarul desemnat în temeiul articolului 14 majorează amenda administrativă impusă cu 100 la sută din cuantumul amenzii, stabilit în baza alineatului (6), în cazul în care, într-o perioadă de cinci ani anterioară zilei constatării încălcării, a fost constatată o încălcare anterioară, constând în neîndeplinirea aceleiași obligații legale, iar amenda administrativă aferentă încălcării anterioare a devenit definitivă.
3. Majorarea amenzii administrative, menționată la alineatul (2), este de 200% în cazul în care atât încălcarea, cât și încălcarea anterioară menționată la acel alineat au fost calificate drept încălcări grave în conformitate cu o hotărâre administrativă generală (algemene maatregel van bestuur).
4. Fără a aduce atingere alineatului (1), funcționarul desemnat în temeiul articolului 14 majorează amenda administrativă impusă cu 200 la sută din cuantumul amenzii, stabilit în baza alineatului (6), dacă, în perioada de cinci ani anterioară zilei constatării încălcării, au fost constatate două încălcări anterioare, constând în neîndeplinirea aceleiași obligații sau a aceleiași interdicții ori în neîndeplinirea unor obligații și interdicții comparabile, stabilite prin sau în temeiul unei hotărâri (de) Guvernului adoptate în temeiul prezentei legi sau al altor legi, și dacă amenzile administrative aferente încălcărilor anterioare au devenit definitive.
5. Prin derogare de la alineatele (2) și (4), perioada de cinci ani menționată în acele alineate este de zece ani, în cazul în care amenzile definitive, prevăzute în acele alineate, au fost aplicate în temeiul încălcărilor grave menționate în acestea, stabilite prin hotărâre prin ordin administrativ general.
6. Ministrul stabilește dispoziții prin care se fixează cuantumul amenzilor pentru încălcări. Articolul 5:53 din Algemene wet bestuursrecht (Legea generală privind dreptul administrativ) se aplică dacă un articol stabilit prin sau în temeiul prezentei legi este încălcat și poate fi impusă o amendă administrativă.
7. Prin derogare de la articolul 8:69 din Legea generală privind dreptul administrativ (Algemene wet bestuursrecht), instanța, în apel sau în recurs, poate modifica și cuantumul amenzii administrative, inclusiv în defavoarea părții interesate.

Articolul 16

În cazul în care o amendă administrativă a fost impusă în mod nejustificat, aceasta trebuie rambursată titularului în termen de șase săptămâni de la data la care s-a stabilit că amenda administrativă a fost impusă în mod nejustificat.

Concluzie

În final, este important să subliniem încă o dată legea privind condițiile de muncă ale lucrătorilor detașați în Uniunea Europeană, așa cum este aplicată în Țările de Jos. Această lege cuprinde dispoziții importante care reglementează condițiile de muncă și protecția drepturilor lucrătorilor detașați. Legea stabilește cerințe privind remunerația, concediile, obligațiile angajatorului și procedura de încetare a contractului de muncă.

Articolele legii definesc în mod clar obligațiile lucrătorilor detașați și ale angajatorilor acestora și asigură condiții de muncă echitabile și egale. De asemenea, legea instituie mecanisme pentru schimbul de informații și cooperarea administrativă între statele membre ale Uniunii Europene, pentru a verifica și a asigura respectarea drepturilor de muncă ale lucrătorilor detașați.

Pentru o înțelegere și aplicare completă a legii, se recomandă totuși consultarea textului original și a experților juridici. Legea privind condițiile de muncă ale lucrătorilor detașați în Uniunea Europeană în Țările de Jos joacă un rol important în protejarea drepturilor muncii și în garantarea unor condiții egale pentru toți lucrătorii, indiferent de naționalitatea acestora și de locul detașării.

Întrebări frecvente despre legea olandeză privind condițiile de muncă ale lucrătorilor detașați

Care este esența legii olandeze privind condițiile de muncă ale lucrătorilor detașați în Uniunea Europeană?

Legea olandeză (Wet arbeidsvoorwaarden gedetacheerde werknemers in de Europese Unie) stabilește reguli și cerințe pentru companiile care își trimit temporar angajații din alte țări UE în Țările de Jos pentru a lucra. Aceasta reglementează condițiile de muncă, remunerarea și alte aspecte pentru a proteja drepturile lucrătorilor detașați și pentru a asigura condiții de concurență echitabile pe piața muncii.

Ce dispoziții principale cuprinde legea?

Cele mai importante dispoziții ale legii includ respectarea obligatorie a condițiilor minime de muncă și a salariului/remunerației care corespund standardelor olandeze, furnizarea de informații și documente relevante privind condițiile de muncă și posibilitatea de a fi tras la răspundere pentru încălcarea acestor condiții.

Ce documente și informații trebuie să furnizeze companiile care detașează angajați în Olanda conform acestei legi?

Companiile care detașează angajați în Țările de Jos sunt obligate să furnizeze informații cu privire la angajații detașați, inclusiv date privind condițiile de muncă, remunerația, asigurările și alte aspecte care asigură respectarea normelor și standardelor olandeze.

Ce măsuri sunt prevăzute pentru a garanta respectarea legii?

Pentru a garanta respectarea legii, sunt prevăzute diverse măsuri de control și aplicare, inclusiv inspecții la locul de muncă, amenzi și alte măsuri administrative împotriva companiilor care încalcă cerințele privind condițiile de muncă ale angajaților detașați.

Ce drepturi au angajații detașați în Țările de Jos conform acestei legi?

Angajații detașați în Țările de Jos au dreptul la condiții minime de muncă și la o remunerație comparabilă cu cea a angajaților locali. Aceștia au, de asemenea, dreptul la securitate socială și la alte beneficii care le garantează protecția socială și siguranța la locul de muncă.